BLOG

Haosul Armonios - Parte din Jurnal

Am intrat la niste cursuri cu cateva luni in urma.
Propunerea a venit de la o cunostinta care este tot interesata de zona psihologica si ezoterica, m-a introdus din dorinta ca poate ma ajuta sa cunosc cat mai mult.
Cursurile erau tinute de o femeie, psiholog la baza.
Rolul era sa fie o parte de autocunoastere, meditatie, informatii despre mitologie… Acolo am discutat si meditat asupra partii feminine si masculine din noi, relatia cu parintii, miturile creatiei.
Prima data am sustinut ca nu m-a ajutat atat de mult, ca multe lucruri le stiam sau deja erau discutate cu cineva. - ( cine ma cunoaste, cu cine discut, nu pot sa vorbesc doar despre lucrurile basic de zi cu zi, daca nu exista niste filosofie si putine exagerari despre viata in sine…ma plictisesc :D hai sa ne spunem traumele, dupa vorbim si despre ce am mancat azi…din pacate nu ma pot abtine, ador sa aduc in discutie lucruri tabu pentru altii )
Revenind. Ma simteam si in plus ca eram singura adolescenta de la curs, celelalte persoane erau +30. Dar am avut intr-adevar ceva de invatat din toata experienta asta.
Inca imi e greu sa meditez, dar m-au ajutat sfaturile.

In momentul ala, adica prin Martie, nu pot spune ca eram foarte bine din multe puncte de vedere. Nivelul meu moral era intr-un punct extrem de scazut. M-a ajutat sa uit, asa am inceput si sa scriu mai mult.
De acolo si expresia ''Haosul Armonios''. Momentul in care trebuia sa scriem si sa descriem anumite lucruri, eu terminam totul cu antiteza asta.
Asa ma simteam atunci, asa ma simt si acum. Asa pot crea. Asta sunt.
Fiecare moment cand creez si ma exprim, poate intr-un mod mai artistic este ceva mult mai adanc la mijloc. Momentul cand subconstientul se joaca cu mintea mea. Nu pot sa explic cum e pentru mine.
Clipa care te duce in cele mai mari temeri si slabiciuni, dar iti place.Vine si un alt moment, ca nu-mi arat slabiciunile astea oricui…din contra, vreau sa par cat mai rece posibil. Atunci pretind ca sunt altcineva, cineva care mi-as dori sa fiu. Poate sunt toxica. Constientizez si asta.

Sa vorbesc despre primul curs, in care trebuia sa ma conectez cu emotiile. Concluzie - Oribil.
Cand trebuia doar sa fac niste conexiuni, eu doar analizam.
Citez ce am scris atunci ( se intampla chiar pe 8 Martie ) “asta cred ca-mi descrie in prezent emotiile, pentru ca in momentul de fata nu prea m-am simtit conectata cu chestiile importante pentru mine, ci am fost, poate inca sunt intr-un cerc de emotii haotice, dar poate armonioase” ----prin urmare eram pierduta de realitate :) Glumesc.
Poate sunt omul care simte prea mult fara sa-si doreasca asta, incerca sa se ascunda cu toata vointa…sincer, nu am capabilitatea sa fac asta. Desigur, o fac fata de ceilalti, dar cand raman eu cu linistea, din nefericire nu se manifesta totul prea frumos. Pe langa asta, nici din punct de vedere fizic nu e totul atat de bine. (Psihicul are un efect puternic asupra corpului - cateodata el cedeaza si te intrebi de ce - )
Sa recunosc? Eu pur si simplu ma imbat cu fiecare emotie si sentiment, le aduc intr-un stadiu la superlativ, ma satisface durerea emotionala. Simt ca asa traiesc. Sunt afectata de fiecare energie care ma inconjoara, iau putin din tot si ajung intr-un stadiu de epuizare.
Okay, da, stiu, suna dubios.
Incerc sa exprim cata importanta are pentru mine stadiul mental si emotional in care ma aflu. Problema e ca nu doar stadiul meu e important, as putea asculta pe al fiecarui om…in special daca exista o conexiune de orice fel, parca imi asum tot.

Un alt curs a fost cand trebuia sa vorbim de familie…din nou, un moment greu pentru mine. Marturisesc, ca asa am realizat mult mai multe lucruri, am judecat totul mult mai putin. Trebuia sa ne impacam cu niste ganduri, pe care toti le avem.

Printre ultimele ore a fost tema de vindecarea copilului interior, atunci a fost momentul cand m-am exteriorizat cu adevarat.
A trebuit sa meditam asupra acestui lucru. Nu dau mai multe detalii. Trebuie toti sa incercam. Macar sa te gandesti la copilarie si chestiile care sigur te-au afectat si se transpun in prezent.
Oricum, pot spune ca mi-a fost de folos si experienta asta.

Partea din jurnal pe care o share-uiesc aici probabil o sa inceteze cu articolul asta. Nu promit ca o sa mai scriu foarte mult despre asta. Deja simt ca am deschis o parte din mine. E de ajuns momentan.
Poate daca o sa mai am alte idei in care sa nu ma expun atat de mult, o sa postez.

Nu pot descrie cat de implinita sunt ca mi-am atins un anumit scop. Pentru mine e irelevant daca cineva citeste ce urc pe blog, daca cineva e interesat. Totul se intampla in timp… si nu ma grabesc. Am reusit cu adevarat sa impartasesc o parte din mine, o parte dintr-o pasiune.
Am planuri pentru viitor care imi provoaca anxietate.
Astrologia o sa ramana un hobby, daca il pot extinde pe parcurs este ceva ideal, dar nu prioritar.
Stresul vine din alte locuri…Din temerea de a esua cu ceva…intr-adevar, cu toata sensibilitatea pe care o am, vad si determinarea (putin ascunsa ce-i drept). Mereu cu dorinta de a ma exprima.
Sunt constienta ca nu stiu ce imi este cu adevarat rezervat. Ce mi-am propus este sa investesc cat pot in ce-mi place sa fac.
Nu sa ma las influentata de gandirea oamenilor “care stiu mai bine ce e bine pentru mine”. Ce e bine pentru mine este ce ma face implinita.
Este atat de neinsemnat ce cred altii despre obiectivele mele. Stiu ca multi sunt de parere ca poate sunt limitate si nu aspir catre ceva care imi poate aduce stabilitate. - Asa e. Ce vreau sa fac, nu-mi aduce stabilitate.
Decat sa fiu nefericita si sa am alte parti de regret… mai bine ma risc :)
Pot multumi oamenilor care mi-au aratat sprijin din punctul asta de vedere…si nu in ultimul rand trebuie sa-mi multumesc mie.